Dragobetele “cusut” în culoare – povestea unei lăzi de zestre

Annie Sloan își dorește să aducă în prim plan și să promoveze sărbători tradiționale din diferite colțuri ale lumii prin proiecte ce surprind esența respectivei sărbători. Prin culoare și simbolism, aceste proiecte devin ambasadori culturali ai diverselor sărbători.

Când colegele de la Annie Sloan România au venit către mine cu propunerea de a reda spiritul Dragobetelui am avut câteva momente de blocaj al inspirației, dar apoi mi-au venit în minte imagini din copilărie cu ștergare cusute pe pereți, cu covoare țesute din lână în care se împletesc culori nebune în trandafiri și alte modele și imagini cu ii cusute splendid.

De acolo a urmat documentarea pe internet și din cărți ( “Ghidul Sărbătorilor Românești” de Irina Nicolau, cunoscut etnolog, folclorist și scriitor, dar și “Cusături Românești” culese de Elisa I Brătianu), alesul de planșe cu modele de cusut de pe Pinterest, testele de culori (pe diverse cartoane, pe o tavă), apoi am pornit vopsirea fundalului lăzii de zestre în Coco și Old Ochre, iar sigilarea s-a făcut cu lacul Polyvine mat cu efect de ceară (efectul este ultramat, iar eventualele erori ale șablonării se pot ușor retușa).

Alegerea lăzii de zestre pentru acest proiect a fost oarecum firească, pentru că este o piesă plină de semnificații.

În tradiția românească lada de zestre aparține principiului feminin (adăpost, ocrotire, cuib) și era mai mult decât o simplă piesă de mobilier. Ea se transmitea din generație în generație și însoțea mireasa în noua ei casă. În ladă erau depozitate cele mai de preț posesii ale miresei și de obicei aspectul lăzii și conținutul acesteia reflectau atât starea financiară a familiei miresei, cât și priceperea în ale cusutului a părții feminine a familiei (fata primea haine de sărbătoare țesute și cusute manual, așternuturi brodate, covoare de lână, bijuterii și oglinzi, icoane etc).

Piesa de mobilier în sine era decorată cu simboluri antropomorfe legate de viața de familie și fecunditate, iar dintre culori nu lipseau galbenul, roșul si verdele, culori ale vieții si fertilității.

Era ținuta de obicei în “camera cea bună”, la capătul patului sau pe peretele de la răsărit.

Dragobetele este o sărbătoare cu dată fixă, 24 februarie, ce mai apare în scrieri vechi ca și “cap de primăvară” și este identificat cu un tânăr frumos, comparat deseori cu Cupidon, Eros sau sf. Valentin. Este sărbătoarea românească a iubirii, primăverii și renașterii naturii, fiind cunoscută și ca “logodna păsărilor”.

Simbol mitologic, fiu al Babei Dochia, Dragobetele simbolizează tinerețea, bucuria și iubirea.

Principalele tradiții și semnificații:

• Sărbătoarea iubirii și a armoniei: cum se spunea, “Dragobetele sărută fetele”, era un moment în care certurile aduceau ghinion, iar tinerii se curtau și legau logodne în vederea viitoarelor căsătorii

• Logodna păsărilor: se crede că în această zi păsările începeau să se împerecheze, simbolizând renașterea, fertilitatea și unirea

• Renașterea naturii: marca venirea primăverii și trezirea la viață a naturii

• Tradiții de cuplu: tinerii plecau la pădure și culegeau primele flori apărute (ghiocei și brândușe), uneori veneau și cu zăpada topită ce era apoi folosită în ritualuri benefice. Era un moment de bucurie și armonie, existând credința că cei ce participa vor fi feriți în anul următor de boli și supărări.

• Obiceiuri străvechi: exista credința că fetele ce își puneau cu o seară înainte busuioc sub pernă, își vor visa ursitul

  
  

Această ladă de zestre, ce are ca punct de inspirație Dragobetele, este decorată printr-o tehnică de șablonare minuțioasă ce creează impresia că piesa a fost decorată prin motive cusute, nu pictate. Pe capac și pe fața lăzii se regăsesc modele de trandafiri prezenți de obicei atât în modelele de covoare tradiționale țesute din lână, cât și pe cusăturile tradiționale românești prezente pe lenjerii, ștergare sau ii. Șablonul este unul simplu, în pătrate, iar șablonarea s-a făcut pătrat cu pătrat de pe diverse planșe cu modele tradiționale de cusături. Pentru acest șablon trebuie să-i mulțumesc doamnei Lia, ce mă susține cu tot felul de invenții în proiectele mele.

Lateralele lăzii au două cupluri, ce semnifică iubirea și renașterea naturii, cât și ciclurile normale ale vieții: pe o parte este un cuplu de tineri, pe cealaltă este o pereche de păsări, ce duc cu gândul la semnificația zilei de Dragobete.

“Firul roșu” al decorării este creanga cu flori șerpuita, ce se regăsește în unele scrieri și ca “drumul vieții”, simbolizând atât ciclicitatea anotimpurilor, cât și împletirea normală între bine și rău, sus și jos, creștere și scădere.

Linia sa fluidă ne amintește că nimic nu e static, că fiecare încercare face parte din “creșterea noastră” și că asemenea ramurii ce înmugurește, înflorește și apoi își pierde frunzele, viața merge mai departe purtând în ea forța regenerării și renașterii.

Culorile alese au fost cele tradițional prezente în cusături (roșu, galben, verde, albastru, ruginiu), dar aplicate pe un fundal deschis la culoare (Old Ochre conturat de Coco) semnificând lumina și zilele ce cresc.

Șablonarea a fost făcută cu Emperor Silk, Scandinavian Pink, Primer Red, Burgundy, Tilton, Olive si Aubusson Blue, dar și Firle ce simbolizează plantele proaspăt înmugurite. Am folosit pentru fiecare nuanță câte o pensulă fină de aproximativ 3-4 mm diametru, iar pentru un efect 3D, fiecare pătrățel a fost șablonat de două ori. Șablonarea a fost lucrată pe parcursul a două săptămâni, deoarece fizic nu poți lucra mai mult de 4-5 ore în fiecare zi (poziția fixă și aplecată dă dureri de spate la un moment dat, pensulele se încarcă cu vopsea și trebuie spălate și uscate, așa că am lucrat cu două seturi de pensule, eventualele erori se retușează imediat etc). Sigilarea șablonării a fost făcută cu Annie Sloan Clear Wax, iar o ușoară antichizare a fost creată cu puțină ceară maro, Dark Wax Annie Sloan.

Cu toate astea a fost un proiect ce mi-a adus imens de multă bucurie și am simțit că aduc un omagiu atât bunicilor mei și istoriei familiei, cât și o celebrare a vieții și familiei frumoase ce o am.

În acest moment nu mai rămâne decât să vină primăvara și soarele.

Curând vor veni și ele.