Povestile din spatele pasiunii

Despre culori și bucurie...

Suntem oameni. Dar ne place să ne forțăm limitele mereu: să fim cei mai buni părinți, cei mai buni în job-ul nostru, cei mai buni parteneri de viață, să ne implicăm social, etc. Dar contextul în care ne desfășurăm nu este mereu favorabil. Și ne lovim de piedici, ajungem în situații tensionate și stresante.

Așa ajungi să simți nevoia de un reset, de o reinventare, de o repoziționare corectă. Să redevii tu, acel om cu potențial terestru, dar care, având instrumentele și resursele corecte, poate da o altă nuanță vieții. Mai veselă, mai luminoasă.

Și-atunci ori stai de vorbă cu un om drag, ori cu un psiholog, pleci într-un concediu sau chiar îți iei un an sabatic (Doamne, cum sună asta de bine 😊), unii pleacă la pescuit, fac sport, gradinăresc sau se apucă de meșterit.

Ei bine, pe mine întotdeauna m-a relaxat să lucrez diverse lucrușoare: am împletit, am croșetat, am plecat pe dealuri să fac fotografii, am grădinărit, am schimbat culoarea câte unui perete prin casă, etc.


În ultimul timp vopsesc. Vopsesc mobilier, decorez obiecte pe care inițial le-am dăruit,

am vopsit potcoave, sifoane vechi, fiare de călcat ruginite, diverse…

Am început cand ne-am mutat de la apartament la casă și când am simțit nevoia să integrez în noul spațiu mobilierul vechi și plictisitor și i-am dat o altă față prin vopsea. Am folosit la început o vopsea ieftină pe bază de apă din magazinele de bricolaj. O vopsea cinstită, care face exact ce promite, dar la care mă deranja faptul ca are niște culori destul de țipătoare. M-am chinuit destul de mult să “temperez” culorile prin diverse amestecuri, însă atunci când ai de lucrat piese mai mari riști să termini vopseaua mixată înainte de a finaliza piesa. Ei bine, ai șanse minime să mai nimerești exact aceeași nuanță ca data trecută și te cam chinui. În plus, îmi doream un finisaj mat și îmi doream și un efect de antichizare pe care nu puteam să-l obțin cu respectiva vopsea.


Și așa am descoperit într-o zi pe un blog românesc de DIY câteva piese de mobilier lucrate exact cum visam. E vorba de blogul Gabrielei Ralea, pe care îl urmaresc și azi cu mare interes, și unde descoperi o mulțime de informații folositoare. Și-am descoperit că aceste piese erau lucrate cu chalk paint de la Annie Sloan. Și-am mai descoperit că există niște oameni în țară ce organizează workshop-uri cu tehnici de vopsire mobilier cu aceste vopseluri, am căutat unde se ține primul workshop și așa am ajuns la Tünde la Brașov și al ei minunat Rouge Boutique Decor.

Să-ți mai spun că a fost dragoste la prima vedere? Și la prima pensulă? 😉

Am făcut atunci 1000 de fotografii la minunile din magazin, am lucrat în diverse tehnici, am învățat o grămadă de lucruri și am descoperit culorile fabuloase în care poți găsi această vopsea.

Știi cum e să ai la dispoziție peste 45 de culori cu care poți lucra direct din cutie? E vis.

În plus poți mixa cum vrei și vei descoperi că nu poți greși, pentru că sunt atât de naturale, atât de firești încât ai senzația că ai cules diverse culori din grădină și le-ai pus pe o comodă sau pe o măsuță. Sau un răsărit. Sau marea la apus.

Iar când au apărut în țară și accesoriile IOD, fie ele transferuri, ștampile sau mulaje, bucuria a fost și mai mare pentru că deja limitele dispăruseră. Indiferent de cât de netalentat la pictură ai fi, cu acestea poți face o piesă de mobilier să arate din “bine” în “wow”.

Și uite așa, de mai mult de doi ani, m-am apucat de vopsit și reinterpretat mobilier.

Și nu m-am mai oprit…

Pentru că îmi aduce extrem de multă bucurie. În fiecare zi.